Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii !!
 

   |  PRIMA PAGINA  |



Canalul Lipovenilor, la marginea Deltei
autor : Pictoru`

Stabilim o plecare in pripa la Valea Nucarilor . Era prin Martie , undeva pe la jumatea lunii . Frig ! Nu atat ziua pe malul garlii , cat noaptea in corturi . Frig tare ! Asta facea sa nu ne putem strecura in corturi decat tarziu dupa miezul noptii si nu inainte de a slabi sensibil rezervele de tarie ale grupului .

Plecasem pentru 4 zile si trei nopti insa , cu tot disconfortul termic impresionati de ,, batalioanele " de marlite si ,, plutoanele " de carasi care decideau ca le sta bine in juvelnicele noastre , am dat care , ce telefoane aveam de dat si ne-am prelungit sederea acolo pentru inca doua zile . Unii si-au rezolvat usor problema asta , altii mai putin usor . Insa , cum bine cunoasteti senzatia , gandeau :

- Ce-o fi o fi ! Cu asta ... cine stie cand ma mai intalnesc ! Mananca-n draci ! Nebun sa fiu sa plec acasa !

Aveam corturile puse in complexul de odihna al ,"Casei Scriitorilor" unde , cu ajutorul lui Mabusse si-al lui Didel , aveam "ambasadele" asezate in relatii de adanca prietenie cu locatorul acesteia . Impropriu spus ,, acesteia " intrucat cladirea propriu zisa a complexului era demult timp .... arsa ! Din intreg complexul mai stateau in picioare pavilioanele administrative si un foisor cu statut de sala de mese .

Rasfatati peste masura de catre nea Mitica . Nea Mitica , un tip absolut deosebit , extrem de saritor care din orice gest facut ne obliga la si mai mult respect , se autoproclama ,, Lipoveanul nelipovean "! Sustinea ca el n-are nici o treaba cu pescuitul , ca nu-i de prin locurile alea si ca doar ,, nimerise " p-acolo . Problema era insa vocea lui ! Vocea si viteza cu care se buluceau cuvintele la el in gura . Vocea absolut harjaita si putrezita de cele 5 pachete de tigari pe zi si de tariile cu care-si incepea si-si incheia ziua . Dupa fiecare fraza a lui asezam in minte acel ,, puzzle " fonetic si , prin eliminare , construiam fel de fel de fraze din cuvintele lui , iar in functie de contextul discutiei deducem pe cea care s-ar fi potrivit cel mai bine . Pan-la urma ne-ntelegeam . Si-am observat ca asta se petrecea mai mult seara cand frazele noastre urmau aceeasi modalitate de constructie cu ale lui .

Din complexul respectiv , ca sa putem ajunge la locurile de pescuit trebuia sa traversam un canal cu lotca lui nea Mitica , dupa care s-o luam la pas cu sculele in carca pret de aproximativ 1,5 km pe un drumeag paralel cu Canalul Lipovenilor . Am fi putut da si in canal insa in anul ala ziceai c-a dat cu ceva in el ! Nici un oblete nu vazusem . Asa am ajuns sa dam intr-un calugar ce strangea apa altor trei canalute .

Dimineata nu parea greu . Veseli , odihniti , goniti de racoare parcurgeam acea distanta aproape pe neobservate . La a doua tigare deja intindeam scaunelele . La intoarcere insa , se complica treaba ! Pe langa tot ce carasem de dimineata se adauga un juvelnic cu 15 - 17 kg de albitura , plus inca vre-o 10 grade Celsius iar noi in aceleasi haine , plus jumatatile de Alexandrion si Stalinskaia consumate .

Cam in ultima zi plina de stat acolo decidem obositi ca mai bine o luam cu masinile prin sat , ocolim satul Agighiol , intram in camp , si dupa circa 3 - 4 km de drum rupt trebuie sa nimerim in acelasi loc . Mult de ocolit insa ne convenea . Ne puteam arunca hainele groase in masini , juvelnicele pline in portbagaj si lansetele pe masina . Boierie ! Dimineata urmand traseul respectiv am descoperit ca-i mult mai lung si complicat decat estimasem . Atat ne mai rugam , ca pe drum sa nu intalnim ceva care sa nu poata fi trecut cu rotile si sa fim nevoiti sa-ntoarcem . Asta era cel mai sumbru scenariu , mai ales ca dadea peste cap programul ultimei zile de stat acolo .

Ajunsi cu aventuri la locul nostru , dupa multe ocolisuri si vaioage , ne punem gospodareste atat pe pescuit cat si pe ultimele jumatati de tarie . Frigul , mai iute ca-n zilele trecute ajuta teribil la asta . Si a fost sa fie ca pe frigul ala sa avem si cea mai prolifica zi din toate ! Toti aveam juvelnicele pline de caras , ciortan si balos , si numa' exemplare rasarite ! Venea asta spre noi ca un ,, La Revedere " frumos !

Ne-am intins in ziua aia mai mult ca-n primele . Pana pe la 15 00 h . Voiam sa profitam la maxim de sansa asta inainte de-a pleca . Insa omiteam un lucru : atatea ore , fara mancare , cu tarie din abundenta , ..... eram ,, usor loviti " ! Intr-atat de ,, loviti " incat focalizam din ce in ce mai greu insula Popina de pe lacul Razelm . Si credeti-ma , nu-i deloc micuta insula asta ! Nu ne pasa ! Era prea bine si frumos ! Nu ne interesa nici de o eventuala intalnire cu politia locala la trecerea prin Agighiol !

,, - Ce-i spui Mabusse daca te opreste ?
- Ce sa-i spun ? Ii spun ca nu gasesc ciocolata cu rom !
- Pai .... ce legatura are ?
- Nu vezi mah ca esti beat ! Are !!!
- Aaaaa ! Daaa ??? Ok atunci ! Asa spunem !


Cat am mai fi vrut noi sa stam cu betele-n apa foamea ne chema in tabara . Nu atat foamea in sine cat gandul la plachia ce ne-o promisese nea Mitica , si care cu siguranta se racise pan-la ora aia ! Plecam ! Gaseau rotile mai greu ca dimineata sleaurile drumului de tara , insa inaintam ! Ba la starea pe care o aveam puteam afirma cu mana pe inima ca inaintam vertiginos ! La trecerea pe langa lacul Agighiol focalizam cu destule dificultati un stol gigantic de pelicani . Livache sensibil la genul asta de privelisti si in general la frumusetile naturii se entuziasmeaza si tipa :

- Opreste bah ! Opreste !
- Ce-ai mah ?
- Opreste , am zis ! Stai putin sa ne uitam !
- Opreste mah , nu vezi ca sare asta din masina ? Fa-i damblaua omului !


Pune Mabusse o frana nu tocmai regulamentara incat Didel , care conducea masina din spate . cu evidente eforturi reuseste sa nu ne loveasca . Didel , am uitat sa spun , avea ferma convingere ca el nu-i ,, lovit " deloc , si ca i se cuvine sa fie liderul grupului in ziua respectiva . Intr-atat credea in asta incat tipa mai tare ca toti , asa cum ii sta bine unui adevarat conducator al unui grup de pescari pierduti in pustiu !

- Baaaaah ! Ce frana-i asta ?
- Am oprit din timp Didele ! Ce tipi asa ?
- Unde dracu' ai oprit mah din timp ? Mai aveam putin si ,, ma urcam pe tine " !!!
- Pai daca nu te uiti la ,, stopuri " ! Ce sa-ti fac mai nene ?
- Iaute-l bah si p-asta ..... cu stopurile lui cu tot ! Poate ti-le fac praf acum !

In timpul asta Livache , cum v-am zis , sensibil la orice-nseamna natura , pierdut in reverii , pasind usor catre Agighiol , zambind se-ntoarce catre mine :

- Vezi bai Pictore ? Vezi ? P...p...p...pelonicalii !
- Ce-s aia mah ? zic eu pufnind in ras . Sunt p...p...p...peconiali !
- Ce dracu' bateti campii mah acolo ? intervine Mabusse iritat de dialogul nostru balbait . Sunt .... d-aia mah .... cum le zice ? .... pelicanoli !
- Bah ! Hai sa mergem ! Hai ca ma enervati ! Sunteti matoi ! zice Didel nervos in timp ce-si impingea ochelarii mai in sus pe nas ! Ce dracu bai frate !!! Nu sunteti in stare sa ziceti ..... pelicantropi ???



 

PESCUIT STATIONAR   PESCUIT LA CRAP   PESCUIT LA RAPITORI   PARTIDE DE PESCUIT   POVESTIRI PESCAR HOINAR
ATELIER PESCAR HOINAR



Toate drepturile rezervate www.pescarhoinar.com
Termeni si Conditii